​How we should worship in church
 
Orthodox Christians have received the following customs from the Holy Fathers throughout the world:
 
• Entering the church, the Christian makes the sign of the Cross three times, accompanying each worship with a prostration and says: "He who built me, God, have mercy on me" "God, be merciful to me, the sinner" "Without number I was wrong, Lord, forgive me "
 
• Then, after bowing to his right and left, he sits down and listens to the psalms and prayers read in the church. The Christian does not say prayers according to his choice, nor does he read them from the prayer books, unless he wants to be judged by the holy Apostle Paul because he left the assembly of the Church (cf. Heb. 10:25).
• Worship and prostration should not be performed according to the will of the Christian, but according to the ordinances of the Holy Apostles and Fathers, namely:

• at Trisagion ("Holy God ..."), "Come and worship," and at the trinity "Alleluia," the Christian makes the sign of the Cross three times and three prostrations. This is also done when one reads "Enable us, Lord", again at the beginning of the Great Doxology ("Glory to the Highest, to God ...") and after the priest says: "Glory to You, Christ God, Our hope. " At every shout of the priest and when they sing "What are you more honest than the Cherubim ...", it is appropriate to make the sign of the Cross and a prostration.

 

• On ordinary days, large prostration (worship) are performed during the Liturgy:

• when it begins "With dignity and justice it is ..."
• when it ends "I praised You ..."
• at the end of the axion of the Blessed Virgin, "We really deserve to make you happy ..." or her replacement;
• at the beginning of the Lord's Prayer;
• when the Holy Gifts are presented for Communion;
• to the words “And now and forever and ever ...”;
• at the matins of the vigil, a worship is made, at "The Mother of God and the Mother of Light, in songs ...".

 

• On Sundays, from Easter to the Day of the Trinity, from the Nativity to the Baptism, and on the feasts of the Transfiguration and the Exaltation of the Holy Cross - only three large prostrations are made to the Cross. The Holy Apostles strictly stop kneeling and great prostrations, which St. Basil the Great wrote to the blessed Amphilochus. The First and Sixth Ecumenical Councils also decided this, as Sundays and other feasts of the Lord serve as a reminder of our adoption by the Lord, according to the Apostle: "So you are no longer a slave, but a son." (Gal. 4: 7)

 

• Orthodox Christians do not kneel at will, but rather at the words of the priest (or deacon): "Again and again in peace ...". The customs of kneeling at will and striking the chest with the hand come from Western heretics and are not allowed in the Orthodox Church. Orthodox Christians, according to the ordinance of the Church, worship at the right time, bowing to the ground and rising immediately.
• In the church, every time the faithful are blessed with the Cross or the Gospel, with an icon or chalice, they make the sign of the Cross and bow their heads. When blessed with candles, hands, or incense, the Orthodox Christians should not make the sign of the Cross, but only bow their heads. However, during the week of Easter, when the priest incarnates with the Cross, we all make the sign of the Cross and answer "Truly He is Risen!" Thus, it is proper to distinguish between worship due to holy things and that due to persons, even if they are among the priests.
• When he receives a blessing from a priest or a bishop, the Christian kisses the right hand of the one who gives the blessing and does not make the sign of the Cross. It is not proper to kiss the left hand of the clergy, for this is a custom of the Jews, but the right hand, from which we have received the blessing.
• According to the teachings of the Holy Fathers, the sign of the Cross is made as follows: the thumb and the first two fingers of the right hand are joined at the tips, and the other fingers clenched in the palm. Then we touch our forehead, chest, right and left shoulder and leave slightly. To those who signify with all five fingers, or to those who bow before performing the Cross, or just waving their hand in the air or in front of their chests, St. John Chrysostom says: “The devils enjoy these mad gestures”. On the other hand, the sign of the Cross, done properly, with faith and godliness, terrifies the devils, diminishes the sufferings caused by sins, and lowers divine grace.

 
Rules for prostrations and worship
 
Prostration - is done by marking us with the sign of the Holy Cross and then kneeling and touching the forehead;
Worship - is done starting from the middle until the fingers of the outstretched right hand touch the ground.
 
THE SIGN OF THE CROSS WITHOUT WORSHIP
 
• In the middle of the Six Psalms, in the threefold Alleluia, three times…
• At the beginning of the Creed ...
• At otpust - "Christ, our true God ..."
• At the beginning of reading the Holy Scriptures: The Gospel, the Apostle or the Old Testament.
 
THE SIGN OF THE CROSS WITH A WORSHIP
 
• At the entrance or exit of the church - three times.
• each request for litigation.
• At the cry of the priest who gives glory to the Holy Trinity.
• To the words, "Take, eat ...", "Drink from it all ...", "Yours from Yours ..." and "Saints, Saints!"
• At the words "What are you more honest than the Cherubim ..."
• To the words “Let us worship ...”, “Glorify ...”, “Praise ...” and “fall before ...”
• In the time of "Alleluia", "Holy God", "Come and worship" and "Glory to You, Christ God", as before the feast, the sign of the Cross is made with a prostration, three times.
• At the time of the first and ninth songs of the canon, at the first verse to the Lord, to the Mother of God or to the respective Saint.
• After each verse - while the pew, concluding the song, makes its sign of the Cross.
• In the time of the Litany, at each of the first three requests, we make the sign of the Cross with a prostration, three times; after the two remaining requests, we make the sign of the Cross with a prostration, once.
 
THE SIGN OF THE CROSS WITH A GREAT PROSTRATION
 
• During Lent, at the entrance and exit of the church - three times.
• During Lent, at each "... we magnify you" in the verses of the Hymn of the Most Holy Mother of God.
• At the beginning of "It is worthy and just to worship the Father ..."
• After "We praise you ..."
• According to the axion of the Mother of God or her substitute.
• At the cry "And make us worthy, Master ...", which prepares the Lord's Prayer.
• When the Holy Gifts are presented for Communion, and again after Communion.
• During Lent, at the Great Pentecost, when the "Most Holy Mother of God ..." is sung and at each of the requests that accompany it; at Vespers, after "Mother of God, Virgin, rejoice" and at the following two hymns.
• During Lent, at the end of each part of the “Lord and Master of my life ...” prayer.
• During the fasts, at the three closing requests - "Remember me, Lord, when ..."
 
HEAD BOW WITHOUT THE SIGN OF THE CROSS: At the words:
 
• "Peace to all"
• "The blessing of the Lord with you ..."
• "The grace of our Lord Jesus Christ ..."
• "And may the mercies of the great God ..."
• At the deacon's cry: "And forever and ever" (after: "That you are holy our God ...")
 
NO SIGN OF THE CROSS:
 
• During the psalms.
• In general, when playing.
• During the litany, by the pew, who gives the answers. The making of the sign of the Cross and the prostrations is allowed only after the end of the song, and not during its closing words.
• Large prostrations are not allowed on Sundays; from Christmas to Epiphany; from Easter to Pentecost Sunday; on the feast of the Transfiguration; and on the feast of the Ascension of the Cross (apart from the three cults of the Cross).
• Worship ceases with the entry of the Vespers of the feast and is not made again until after "Make us worthy, Lord ..." during the Vespers of the feast day.

​Cum trebuie sa ne închinăm în biserică
Creştin ortodocşii au primit de la Sfinţii Părinţi şi urmează în întreaga lume, obiceiurile de mai jos:

• Intrând în biserică, creştinul îşi face semnul Crucii de trei ori, însoţind fiecare închinare cu o metanie şi zice: „Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, miluieşte-mă” „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului” „Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă”
• Apoi, după ce s-a înclinat către cei de-a dreapta şi de-a stânga sa, se aşează la locul său şi ascultă psalmii şi rugăciunile citite în biserică. Creştinul nu spune rugăciuni după alegerea sa, nici nu le citeşte din cărţile de rugăciuni, decât dacă vrea să fie judecat de sfântul Apostol Pavel pentru că a părăsit adunarea Bisericii (cf. Evr. 10, 25).
• Închinăciunile şi metaniile nu trebuie săvârşite potrivit dorinţei creştinului, ci potrivit rânduielilor Sfinţilor Apostoli şi Părinţi, şi anume:
  • la Trisagion („Sfinte Dumnezeule...”), "Veniţi să ne închinăm", şi la întreitul „Aliluia”, creştinul îşi face semnul Crucii de trei ori si trei metanii. Aceasta se săvârşeşte şi atunci când se citeşte „Învredniceşte-ne, Doamne”, iarăşi la începutul Doxologiei Mari („Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu...”) şi după ce preotul spune: „Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră.” La fiecare strigare a preotului şi atunci când se cântă „Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii...”, se cade să îşi facă semnul Crucii şi o metanie.
  • În zile obişnuite, metanii mari (închinăciuni) se săvârşesc în timpul Liturghiei:
    • când începe „Cu vrednicie si cu dreptate este...”
    • când se sfârşeşte „Pe Tine te lăudam...”
    • la sfârşitul axionului Sfintei Fecioare, „Cuvine-se cu adevărat să te fericim...” sau al înlocuitorului său;
    • la începutul Rugăciunii Domneşti;
    • când Sfintele Daruri sunt înfătişate pentru Împărtaşanie;
    • la cuvintele „Şi acum şi pururea şi in vecii vecilor...”;
    • la utrenia de priveghere, se face o închinăciune, la „Pe Născătoarea de Dumnezeu si Maica Luminii, întru cântări...”.
  • Duminicile, de la Sfintele Paşti până la Ziua Treimii, de la Naşterea Domnului şi până la Botez, şi la praznicele Schimbării la Faţă şi al Înălţării Sfintei Cruci - se fac doar trei metanii mari, către Cruce. Sfinţii Apostoli opresc cu străşnicie îngenuncherea şi metaniile mari, lucru despre care Sf. Vasile cel Mare a scris fericitului Amfilohie. Întâiul si cel de-al Şaselea Sobor Ecumenic au hotărât, de asemenea aceasta, întrucât Duminicile şi celelalte praznice ale Domnului slujesc ca aducere-aminte a înfierii noastre de către Domnul, potrivit Apostolului: „Astfel dar, nu mai eşti rob, ci fiu” (Gal. 4, 7)
• Creştinii ortodocşi nu îngenunchează după voia lor, ci mai degrabă la cuvintele preotului (sau diaconului): „Iara si iara cu pace...”. Obiceiurile îngenuncherii după voie şi al lovirii pieptului cu mâna vin de la ereticii apuseni şi nu sunt îngăduite în Biserica Ortodoxă. Creştinii ortodocşi, potrivit rânduielii Bisericii, fac închinăciuni la vremea potrivită, plecându-se cu fruntea până la pământ şi sculându-se de îndată.
• În biserică, de fiecare dată când credinciosii sunt binecuvântaţi cu Crucea sau Evanghelia, cu o icoană sau potirul, îşi fac semnul Crucii şi îşi pleacă capetele. Când sunt binecuvântaţi cu lumânări, cu mâna sau sunt tămaiaţi cu cădelniţa, creştinii ortodocşi nu se cuvine să facă semnul Crucii, ci doar să îşi plece capetele. Totuşi, în vremea săptămânii Sfintelor Paşti, atunci când preotul cădelniţează având Crucea, toţi ne facem semnul Crucii şi răspundem "Adevarat A Înviat!" Astfel se cuvine să deosebim între închinăciunile datorate lucrurilor sfinte si cele datorate persoanelor, chiar dacă sunt din rândul preoţilor.
• Când primeşte binecuvântare de la un preot sau de la un episcop, creştinul sărută mâna dreaptă a celui ce dă binecuvântarea şi nu îşi face semnul Crucii. Nu este potrivit să se sărute mâna stângă a clericilor, căci acesta este un obicei al iudeilor, ci mâna dreaptă, de la care am primit binecuvântarea.
• Potrivit învăţăturilor Sfinţilor Părinţi, semnul Crucii se face după cum urmează: degetul mare si primele două degete ale mâinii drepte sunt unite la vârfuri, iar celelalte degete strânse în palmă. Apoi ne atingem fruntea, pieptul, umărul drept şi cel stâng şi ne plecăm uşor. De cei ce se însemnează cu toate cele cinci degete, sau de cei ce se apleacă înainte să săvârşească Crucea, sau doar îşi vântura mâna prin aer sau în faţa pieptului, Sf. Ioan Gură de Aur grăieşte: „Diavolii se bucură de aceste gesturi nebuneşti”. Pe de altă parte, semnul Crucii, făcut cum se cuvine, cu credinţă si evlavie, îi îngrozeşte pe diavoli, micşorează suferinţele pricinuite de păcate şi pogoară harul dumnezeiesc.

Rânduieli pentru metanii şi închinăciuni
Metania - se face însemnându-ne cu semnul Sfintei cruci si apoi îngenunchind şi atingând fruntea de pământ;
Închinăciunea - se face plecându-ne din mijloc până ce degetele mâinii drepte întinse ating pământul.

SEMNUL CRUCII FĂRĂ ÎNCHINĂCIUNI:

• La mijlocul celor Şase Psalmi, la întreitul Aliluia, de trei ori…
• La începutul Crezului...
• La otpust - "Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru..."
• La începutul citirii din Sfânta Scriptură: Evanghelia, Apostolul sau Vechiul Testament.

SEMNUL CRUCII CU O ÎNCHINĂCIUNE:

• La intrarea sau ieşirea din biserică – de trei ori.
• fiecare cerere a ecteniilor.
• La strigarea preotului ce dă slavă Sfintei Treimi.
• La cuvintele, „Luaţi, mâncaţi...”, „Beţi dintru acesta toţi...”, „Ale Tale dintru ale Tale...” şi „Sfintele, Sfinţilor!”
• La cuvintele „Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii...”
• La cuvintele „Să ne închinăm...”, „Slăvim...”, „Preamărim...” şi „cădem înaintea...”
• În vremea „Aliluia”, „Sfinte Dumnezeule”, „Veniţi să ne închinăm” şi „Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule”, ca şi înainte de otpust, se face semnul Crucii cu o metanie, de trei ori.
• În vremea celei dintâi şi a celei de a noua cântări a canonului, la întăiul stih către Domnul, către Maica Domnului sau către Sfântul respectiv.
• După fiecare stihiră – în vreme ce strana, încheind cântarea, îşi face semnul Crucii.
• În vremea Litiei, la fiecare dintre primele trei cereri, facem semnul Crucii cu o metanie, de trei ori; după cele două cereri rămase, facem semnul Crucii cu o metanie, o singură dată.

SEMNUL CRUCII CU O METANIE MARE:

• În vremea posturilor, la intrarea şi ieşirea din biserică – de trei ori.
• În vremea posturilor, la fiecare „...te mărim” din stihurile Imnului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
• La începutul lui „Cu vrednicie si cu dreptate este a ne închina Tatălui...”
• După „Pe Tine te lăudăm...”
• După axionul Maicii Domnului sau înlocuitorul acestuia.
• La strigarea „ Şi ne învredniceşte pre noi, Stăpâne...”, ce pregăteşte Rugăciunea Domnească.
• Atunci când Sfintele Daruri sunt înfăţisate pentru Împărtăşanie, şi iarăşi, după Împărtăşanie.
• În vremea Postului Mare, la Pavecerniţa Mare, când se cântă „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu...” şi la fiecare din cererile ce însoţesc aceasta; la Vecernie, după „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură -te” şi la cele două cântări ce urmează.
• În vremea posturilor, la sfârşitul fiecărei părţi a rugăciunii „Doamne şi Stăpânul vieţii mele...”
• În vremea posturilor, la cele trei cereri de încheiere – „Pomeneşte-mă, Doamne, când...”

PLECAREA CAPULUI FĂRĂ SEMNUL CRUCII: La cuvintele:

• „Pace tuturor”
• „Binecuvântarea Domnului cu voi...”
• „Harul Domnului nostru Iisus Hristos...”
• „Şi să fie milele marelui Dumnezeu...”
• La strigarea diaconului: „ Şi în vecii vecilor” (după: „Că sfânt eşti Dumnezeul nostru...”)

NU SE FACE SEMNUL CRUCII:

• În timpul psalmilor.
• În general, când se cântă.
• În vremea ecteniilor, de către strană, care dă răspunsurile. Săvârşirea semnului Crucii şi a metaniilor este îngăduită doar după încheierea cântării, şi nu în timpul cuvintelor de încheiere ale acesteia.
• Metaniile mari nu sunt îngăduite Duminicile; de la Crăciun până la Bobotează; de la Paşti până la Duminica Rusaliilor; la praznicul Schimbării la Faţă; şi la praznicul Înălţării Crucii ( în afară de cele trei închinăciuni ale Crucii).
• Închinăciunile încetează cu intrarea din vremea Vecerniei praznicului şi nu se fac iarăşi până după " Învredniceşte-ne, Doamne..." în vremea Vecerniei din ziua praznicului.